Am mai adunat niscaiva perle marca Iris, așa că le las aici, poate aveați nevoie să zâmbiți astazi 🙂
🙂 – Mama, ești ca o floricică.
– Mulțumesc, Irisule, doar că în perioada asta sunt mai degrabă ca un bulb.
– Bine mama, ești ca o bulbă.
🙂 – Mama, sunt poetiță.
– Ce e aia?
– O fetiță care scrie poezii.
– Aaaa, serios?
– Da, vrei să-ți scriu și ție una?
– Sigur că vreau, nu mi-a mai scris nimeni o poezie din adolescență.
– Au fost odata ca niciodată niște steluțe care străluceau noaptea și erau așa foarte frumoase încât oamenii tare se mirau. Erau veseli din toata inima. Și stelele erau din ochii tăi pentru că erau foarte strălucitoare. Sfârșit.
🙂 – Mama, sunt frumoși cerceii tăi.
– Mulțumesc!
– Ești foarte drăguță cu cercei.
– Oh, mulțumesc, puiule.
– Mama?
– Da?
– Maimuțica cu cercei, joacă noaptea pân’ la trei, pe la trei și jumătate i s-au rupt chiloții în spate.
🙂 Suntem blocați în trafic, în Valea Prahovei. Iris ne lămurește:
– Noi suntem în fața mașinii din spatele nostru și mașina din spate e în spatele nostru.
🙂 – Mama, când ești cocoșat, înseamnă că ți s-a umflat cocoșul?
🙂 – Mama?
– Iris, pentru ultima oară îți spun. Am stins lumina, ne-am băgat în pat, gata, nu mai vorbim, nu mai povestim. Doar dacă e vreo urgență.
– Mama?
– Iris, e urgență ce vrei să-mi spui?
– Nu.
– Atunci șșșș.
– Abia aștept să se facă mâine.
-……
– Abia aștept, ca să putem vorbi.
-……..
– Mie nu-mi place să tac.
-……..
– Mama, ai făcut pârț?
– Nu, n-am făcut pârț.
– Nu ziceai tu că nu mai vorbim până mâine?
🙂 – Mama, mai spune-mi încă o dată.
– Doamna și vagabondul.
– Da, doamna și vaba… cum?
– Doamna și vagabondul.
– Vabagongu.
– Vagabondul.
– Doamna și vabagondu.
– Ascultă cu atenție: va-ga-bon-dul.
– Bagabondu?
– Da, Irisule, exact așa.
🙂 Discuții la cină:
– Mama, mai vreau carne.
– În regulă, îți mai pun, dar mănâncă-ți și mazărea.
– De ce, ce face mazărea dacă n-o mănânc?
M intervine și lămurește copilul:
– Fuge în Madagascar, asta face mazărea.
🙂 – Mama, cum e să ai frate?
– Eu știu doar cum e să ai soră, dar bănuiesc că e cam același lucru. E foarte, foarte fain!
– Ba eu nu cred.
– Păi ia gândește-te puțin, Irisule. Voi doi veți fi singurele persoane din lume care au fost în burta mea. Singurele care au crescut acolo, în corpul meu. Ăsta e un lucru foarte special.
– Ba nu. În burta ta e și mămăliga cu brânză de la prânz. Și ce altceva ai mai mâncat tu până acum. Asta nu-i deloc special.
🙂 Azi am avut morfologia fetală de trimestrul doi. Am adus de la doctor o poză cu fața lui Zmeurică, pe care abia am așteptat să i-o arăt lui Iris.
– Ei bine, ce zici? Cum e?
– Mmmm.
– Uite, aici e nasul, puțin în vânt, aici ochișorii, care încă sunt închiși, aici buzele, și uite, își ține o mânuța lângă față. E frumos foc, așa-i?
– Mmmm.
– Ce-i baiul, Irisule?
– Arată ca o maimuțică, nu e prea drăguț.
Acu’ vă întreb, să-i spun oare că seamănă fix cu ea?
🙂 – Mama, Moșu a venit la toți copiii?
– Sunt sigură că da.
– Și la ăia care n-au fost cuminți?
– Păi Moșu știe că voi nu puteți fi cuminți tot timpul. Nici nu vă cere asta.
– La tine a venit?
– Nu, că eu nu-s copil. Dar am primit cadou o carte de la tata. Și tata a primit altă carte de la mine.
– Aaa, vouă vă cere Moșu să fiți cuminți măcar puțin și voi nu reușiți deloc?
🙂 – Eu în locul tău aș încerca să adorm mai repede. Moș Nicolae deja se uită, cu câteva zile înainte, să vadă care copil adoarme rapid. Ca să știe unde nu e nevoie să aștepte pe la uși, când aduce cadourile. N-are nici el tot timpul din lume, trebuie să ajungă la foarte mulți copii într-o singură noapte.
– Adică acum Moș Nicolae se uită? Acum?
– Zău că da. Așa că, în locul tău, în două minute aș sforăi.
– Eu nu cred că se uită acum. Mama, tu n-ai văzut ce bătrân e Moșu? Păi moșii așa bătrâni deja dorm la ora asta.
🙂 – Mama, eu mereu vreau să locuiesc cu tine.
– Acum da, dar când o să fii mare, n-o să mai vrei.
– Ba mereu o să vreau cu tine.
– Poate o să mergi la facultate în alt oraș sau în altă țară, o să cunoști oameni interesanți, o să călătorești, o să dansezi, citești, o să vezi lucruri nemaipomenite, o să te îndrăgostești și probabil o să te căsătorești. O să fii independentă.
– Ba nu, când mă căsătoresc tot cu tine o să locuiesc. Și o să-l aduc și pe soțul meu, să locuim cu toții împreună.
🙂 – Mama, cât de mare o să-ți mai crească burta?
– La cum se prezintă lucrurile, cred că va crește destul de mare.
Râde cu capul dat pe spate și mă arată cu degetul.
– O să fii așa de grasă, că n-o să mai poți ieși pe poartă.
🙂 Azi nu m-am simțit prea bine și am stat întinsă în pat, mare parte din zi. Spre seară, Iris îngrijorată, mă întreabă cu seninătatea unui copil de patru ani:
– Mama, ești vie sau moartă?
🙂 – Mama, Moș Nicolae unde locuiește?
– La Polul Nord.
– Păi acolo locuiește Moș Crăciun.
– Nu doar el, și Moș Nicolae locuiește tot acolo.
– În aceeași casă amândoi?
– Nu, fiecare la casa lui.
– Eu nu cred.
– Ce anume?
– Că locuiesc amândoi acolo.
– Dar unde zici tu că locuiesc ei?
– Moș Crăciun la Polul Nord și Moș Nicolae la Eforie Nord.
🙂 – Mama, tu când o să fii bătrână, o să arăți la fel?
– Nu chiar. O să am mai multe riduri, pielea ceva mai moale, poate o să fiu mai cocoșată.
– Dar o să ai tot gura asta?
– Da, doar că mai ridată.
– Și tot ochii ăștia?
– Da, dar probabil o să am alți ochelari.
– Și tot părul ăsta?
– Da, dar probabil mult mai alb.
– Și vocea ta tot asta de acum o să fie?
– Exact.
– Ce bine, că așa ridată și albă, nu te-aș mai recunoaște fără vocea ta.
Dacă n-ați hohotit destul, aici găsiți:
Să râdem cu Iris
Să râdem cu Iris II
Să râdem cu Iris III
Să râdem cu Iris IV
Sa radem cu Iris V
Sa radem cu iris VI
“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook
Dosar de Mamă 