Nu doarme din cauză că te stresezi tu prea tare

Citeam zilele trecute pe un grup, cum unei mame i se sugera că bebelușul ei nu doarme fix din cauza ei. Motivația era că ea, mama, se agită prea tare, se frământă prea mult, e prea stresată adică. Și că neliniștea asta a ei influența copilul atât de tare, încât iaca, el nu mai dormea, dom’le. Sigur mama transmitea starea asta celui mic, și de aici toate nenorocirile de pe lume.

Am citit și m-am enervat! Pentru că am tot auzit și eu placa asta când era Iris bebeluș. Dacă răsfoiți blogul ăsta de ceva vreme, atunci știți că Iris n-a fost vreo somnoroasă niciodată. În trei ani și trei luni eu nu am dormit mai mult de douăzeci de nopți, de la cap la coadă.

Acum, după atâta vreme, nu-mi mai spune nimeni că e din cauză că sunt eu prea stresată. S-au prins până acum cu toții că așa e ea. Unii copii dorm tun, alții nu. Iris nu. Probabil că nici al mamei care ceruse un sfat pe grupul de care vă ziceam.

Să ai un copil care se trezește câteodată la fiecare jumătate de oră, nopți la rând, chiar și după ce nu mai e bebeluș, este de-a dreptul chinuitor. Și credeți-mă că știu despre ce vorbesc. Lipsa somnului e înfiorătoare, mai ales dacă nu are cine să te ajute cu o farfurie de mâncare gătită, sau cine să-ți ia copilul din brațe câteva minute.

Oboseala asta permanentă nu e o glumă sau un moft. Ea influențează puterea de concentrare, induce stări de iritabilitate și slăbește sistemul imunitar. Însă o înduri, te trezești de câte ori o face copilul, chiar dacă simți mai degrabă că plutești decât că trăiești cu picioarele pe pământ. Te gândești că e o fază trecătoare, că lucrurile se vor așeza la un moment dat. Însă momentul ăla se poate întâmpla uneori mai devreme, alteori doar mai târziu. Uneori copilul poate dormi toată noaptea de la câteva luni, alteori n-o face nici după trei ani. Pentru că toți copiii sunt diferiți.

Asa că dacă vreodată îți vine să-i spui vreunei mame că cel mic nu doarme din cauză că e ea prea stresată, muscă-ți limba și dă dovadă de puțină empatie.  N-are nevoie să care după ea vina asta inutilă.

Si eu cred că starea mamei poate influența copilul la un anumit nivel, însă să sugerezi că acesta nu doarme din cauza ei, mi se pare pur si simplu crud.
Haideți să fim mai buni si poate ceva mai atenți la cuvintele care ne ies din gură!

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook